Dacă vă uitaţi după o cameră foto, luaţi în considerare opţiunea EVIL (
electronic viewfinder interchangeable lenses) -- acestea sunt camere situate, atât ca preţ cât şi ca performanţă, între camerele simple point-and-shoot şi camerele mai serioase DSLR.
Marele dezavantaj al DSLR-urilor faţă de point and shoot (în afară de preţ) este mărimea lor: este pur şi simplu nepractic să te plimbi cu un DSLR după tine prin oraş, sau la o plimbare, afară de cazul că ştii de la bun început că vrei să faci poze. Ceea ce uneori ştii, alteori nu ştii. Şi chiar în zilele productive (când iei camera şi îţi şi ies pozele), tot trebuie să te cari cu hardughia după tine. Dacă scopul în sine este să faci poze, şi asta e ok -- însă dacă ieşi cu familia în parc, parcă nu e prea fun să te lupţi cu monstrul (plus vreo două obiective) în timp ce ajuţi copilul să se dea jos de pe bicicletă.
Pe de altă parte, un point and shoot este extrem de comod de uitat într-o geantă, dar şi când vezi ce poze au ieşit te iei cu mâinile de păr. Asta este gaura pe care o acoperă camerele EVIL: sunt extrem de compacte (comparabile ca mărime cu P&S), dar calitatea este absolut rezonabilă pentru casual shooting. Plus că au obiective interschimbabile, deci nu rămâi blocat cu opţiunea originală a producătorului.
Olympus-ul de sus este una dintre ultimele camere de soiul ăsta; este o cameră bună, dar nu fabuloasă. Samsung-ul de jos în schimb prezintă o funcţionalitate pe care mi-o doresc de multă vreme: suportă un modul GPS care marchează automat locaţia fotografiilor. Nu ştiu cât de grozav e ca aparat foto, însă mi se pare combinaţia ideală din punct de vedere al strategiei produsului: compact, cu obiectiv interschimbabil, cu calitate rezonabilă a fotografiilor şi cu geo-tagging -- este combinaţia perfectă pentru casual shooting.
