Ieri am fost la MIC.RO (site scris exclusiv cu majuscule, foarte profesional). N-aveam cash, aşa că am plătit cu cardul (de fapt de-asta m-am dus la ei, în general îi evit). Keypad-ul (tastatura aia mică pe care introduci PIN-ul) era chiar pe tejghea, aşa că după ce am dat cardul mă tot uitam la el, aşteptând să-mi ceară PIN-ul. Vânzătoarea îmi zâmbeşte complice: "nu mai e nevoie de PIN." Ah, foarte bine -- aştept atunci să-mi dea chitanţa să o semnez. Aiurea -- îmi dă chitanţa mea, nu copia ei. "Păi nici nu semnez?" -- "Nu, nici de semnătură nu mai e nevoie la cardurile astea noi!"
Treaba stă aşa: dacă nu ai PIN (şi ai nevoie de el) atunci nu poţi face cumpărături (şi nu poţi extrage bani de la bancomat) cu un card furat. Dacă nu ai PIN (şi nu ai nevoie de el) atunci semnezi; dacă foloseşti un card furat atunci proprietarul poate contesta plata pe motiv că nu e semnătura lui (factoid amuzant: puteţi folosi orice semnătură, inclusiv un X, un smiley, o maimuţă sau ce vă trece prin cap; nu contează ce semn faceţi acolo, importantă e presupunerea că vi-l veţi aminti). Dacă faci o comandă pe Internet cu un card furat (sub presupunerea că proprietarul este suficient de netot încât să nu folosească sistemul 3D Secure) atunci se presupune măcar că hoţul ar putea fi prins când ridică produsele. În cazul achiziţiei mele de ieri nu am introdus niciun PIN, nu am semnat niciun bon şi, evident, nu am dat nicio adresă de livrare ca să mă prindă ulterior cu produsele furate.
"Păi doamnă, înseamnă că poate să-mi fure oricine cardul şi să cumpere cu el!"
"Aveţi dreptate. Semnaţi aici."
Aşadar mare grijă la carduri.
Abia apoi vin sarmalele
-
Încerc să-mi imaginez cum se vede acolo, pe dinăuntru. Îmi imaginez în
culori, multe culori, zvâcnind nebune în jurul unei molecule care stă de
una s...
Acum 2 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu