duminică, 26 iunie 2011

A început

De ani de zile suntem avertizați în privința încălzirii globale și despre efectele ei devastatoare asupra climei. Ei bine, deși noi am început să eliberăm gaze care produc efectul de seră încă de la începutul revoluției industriale, anul trecut a fost probabil printre primii în care începem să vedem cu adevărat efectele concrete ale acestei acumulări. Și, așa după cum am fost preveniți, este într-adevăr înspăimântător.

Așa după cum ni se spune de multă vreme, sistemul climateric al Pământului nu este format din diverse subsisteme independente, ci este o singură mașinărie în care fiecare subsistem este o rotiță angrenată cu celelalte. Toate rotițele trebuie să lucreze într-o coreografie aproape perfectă pentru a păstra planeta locuibilă, iar gazele cu efect de seră se comportă ca o cheie franceză aruncată în mecanism. Iar pe măsură ce pargurgeți articolul lui Jeff Masters veți începe să observați relații de cauzalitate între diversele dezastre din 2010: bizara circulație atmosferică arctică a dus la o iarnă blândă în Canada și o iarnă aspră în SUA, în timp ce aerul cald "importat" în zona arctică a dus la topirea a 60% din volumul calotei glaciare și temperaturi record în Groenlanda; corelații similare pot fi găsite între diversele considerații legate de furtuni, inundații și secete.

Concluzia autorului este aproape de la sine înțeleasă: este extrem de improbabil ca evenimentele climaterice remarcabile din 2010 și 2011 să fi avut loc într-o perioadă atât de scurtă de timp în absența unei forțe puternice care să afecteze clima. Cele mai solide teorii științifice de care dispunem în prezent susțin că eliberarea de către oameni a gazelor cu efect de seră precum dioxidul de carbon este cea mai probabilă cauză a unei astfel de forțe de natură să schimbe clima la nivel global.

Link, via Neatorama

0 comentarii:

 
Copyright 2013 Rahat Rece